Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pe acest blog am postat citeva din realizarile mele mestesugaresti, obiecte utile facute manual, din lemn, fara interventia masinariilor electrice.
Care ar fi pretul corect pentru o cana din lemn facuta manual cu metode traditionale?
Despre Kuksa
Unul din cei mai buni tovarasi de drumetii sar putea numi Kucksa
Kuksa este o cana de băut specială folosita de vânători şi păstorii de reni din Laponia, Finlanda.
Astăzi puteţi găsi o mulţime de "kuksas false", dar numai cea facuta din nod sau lemn de mesteacan este adevarata. Lemnul este înmuiat în apă sărată timp de câteva săptămâni, apoi se lasa sa se usuce inca câteva săptămâni înainte de sculptare ... astfel încât construirea unei kuksa nu este un proces rapid! Această metodă păstrează lemnul şi nu il lasa sa se crape sau să absoarba arome, are un gust puţin sărat prima dată când o utilizaţi. După aceea niciodată nu va absoarbe nici un gust!
Cati mesteri atatea forme pentru ca sunt facute manual, sunt multe dimensiuni de la cele mai mici pentru shnaps pina la cele mari care pot fi folosite ca si castron, insa cele mai comune au dimensiunea unei cesti obisnuite, unele au un singur orificiu la maner altele au doua, se gaseste cate una pe gustul fiecaruia.Laponii au o Kuksa personala care o tin cu ei întreaga durată a vieţii lor . Ei o folosesc pentru tot ceea ce beau; cafea, ceai, vodca si apa din izvoare.Kuksas sunt durabile si în acelaşi timp suficient de uşoare pentru a fi transporte in rucsac sau pe o curea.
Kuksa este fabricata din materiale regenerabile şi de aceea este un produs natural 100%.O Kuksa este mai mult decat o ceasca de băut, este un prieten pentru toata viata.Kuksa nu necesită nici o ingrijire deosebită. O clătiţi rapid după utilizare este tot ceea ce are nevoie.
Niciodată nu baga o kuksa într-o maşină de spălat vase sau sa o inmoi în apă şi săpun!
Kuksa este o cana de băut specială folosita de vânători şi păstorii de reni din Laponia, Finlanda.
Astăzi puteţi găsi o mulţime de "kuksas false", dar numai cea facuta din nod sau lemn de mesteacan este adevarata. Lemnul este înmuiat în apă sărată timp de câteva săptămâni, apoi se lasa sa se usuce inca câteva săptămâni înainte de sculptare ... astfel încât construirea unei kuksa nu este un proces rapid! Această metodă păstrează lemnul şi nu il lasa sa se crape sau să absoarba arome, are un gust puţin sărat prima dată când o utilizaţi. După aceea niciodată nu va absoarbe nici un gust!
Cati mesteri atatea forme pentru ca sunt facute manual, sunt multe dimensiuni de la cele mai mici pentru shnaps pina la cele mari care pot fi folosite ca si castron, insa cele mai comune au dimensiunea unei cesti obisnuite, unele au un singur orificiu la maner altele au doua, se gaseste cate una pe gustul fiecaruia.Laponii au o Kuksa personala care o tin cu ei întreaga durată a vieţii lor . Ei o folosesc pentru tot ceea ce beau; cafea, ceai, vodca si apa din izvoare.Kuksas sunt durabile si în acelaşi timp suficient de uşoare pentru a fi transporte in rucsac sau pe o curea.
Kuksa este fabricata din materiale regenerabile şi de aceea este un produs natural 100%.O Kuksa este mai mult decat o ceasca de băut, este un prieten pentru toata viata.Kuksa nu necesită nici o ingrijire deosebită. O clătiţi rapid după utilizare este tot ceea ce are nevoie.
Niciodată nu baga o kuksa într-o maşină de spălat vase sau sa o inmoi în apă şi săpun!
Mesteacanul
Creste ca arbore in regiunea de dealuri si de munte, ocupand terenurile sterile, despadurite. Este un arbore inalt de pana la 25 m, uneori ramanand si sub forma de arbust. Scoarta lui este in tinerete alba si neteda, crapandu-se la batranete cand partea de jos a tulpinii devine negricoasa. Coroana are numeroase ramuri, cele subtiri fiind aplecate in jos. Ramurile tinere sunt glabre si au din loc in loc negi albiciosi. Frunzele sunt alterne, glabre, in forma de romb sau triunghi ascutite la varf, dintate pe margini si asezate pe un petiol lung de 2-3 cm.
Are un lemn fără duramen, de culoare alb-gălbuie sau alb-roşiatică, care prezintă un luciu sidefiu pe secţiunea radială, datorat razelor medulare foarte fine. Inelele anuale se disting mai greu. Textura lemnului de mesteacăn este fină şi uniformă.
Lemnul de mesteacăn este foarte omogen, semigreu, moale, lucios şi elastic, prezentând contrageri mijlocii până la mari. Se usucă greu, cu tendinţă de pătare. Se prelucrează uşor şi bine, se încleiază şi se lustruieşte bine; de asemenea se colorează bine, dar numai cu coloranţi solubili în apă.
Din lemnul de mesteacan se lucreaza obiecte de artizanat,Este utilizat la fabricarea schiurilor, chibriturilor, furnirelor etc. dar este si planta medicinala, folosindu-se frunzele si seva ce se scurge primavara.
Are un lemn fără duramen, de culoare alb-gălbuie sau alb-roşiatică, care prezintă un luciu sidefiu pe secţiunea radială, datorat razelor medulare foarte fine. Inelele anuale se disting mai greu. Textura lemnului de mesteacăn este fină şi uniformă.
Lemnul de mesteacăn este foarte omogen, semigreu, moale, lucios şi elastic, prezentând contrageri mijlocii până la mari. Se usucă greu, cu tendinţă de pătare. Se prelucrează uşor şi bine, se încleiază şi se lustruieşte bine; de asemenea se colorează bine, dar numai cu coloranţi solubili în apă.
Din lemnul de mesteacan se lucreaza obiecte de artizanat,Este utilizat la fabricarea schiurilor, chibriturilor, furnirelor etc. dar este si planta medicinala, folosindu-se frunzele si seva ce se scurge primavara.
Despre mine
Totalul afișărilor de pagină
Textul cu kuksa ca-i falsa daca nu e din nod de mesteacan e fals. Este textul pe care fata aia il avea la ea pe blog. Aia era parerea ei (personala) si nimic mai mult. Kuksa s-a facut si mai demult si se face si acum in zilele noastre din felurite esente.Ei folosesc foarta mult mestecanul, ca inafara de conifere , alte esente mai atri nu prea au (asta este singurul motiv pentru care kuksa , maia les pe vreumuri se facea cel mai des din acest lemn). Cu atat mai speciala este o kuksa iesita din tiparele clasice (din esente diferite).
RăspundețiȘtergereFalsa e mai de graba o kuksa facuta la masinarii, dar una mesterita de mana, dintr-un lemn frumos, (ca intre noi fie vorba sunt mai multe esente si mai frumoasse si mai stabile decat nodul de mesteacan) este cat se poate de autentica si originala.
De asemenea se utilizeaza si alt fen de "bube ", din orice alte esente (artari, stejari, carpetni,tuia, frasini, etc).
Asa ca fata aia ce zicea atunci nu zicea bine, in plus ea nu prea lucra cu lemnul.
Orice lemn se poate fierbe in saramura.Tratamentul are ca scop principal eliminarea rapida a sevei (valabil la lemnul verde, proaspat recoltat). Asa ca daca ai un lemn uscat (stabil, necrapat) il poti prelucra lejer si fara sa necesite acea fierbere.
Craparea, fisurarea apare atunci cand lemnul se usuca prea rapid dar mai ales neuniform. Fierberea nu stabilizeaza neaparat lemnul (cum ziceam, ea doar scoate seva rapid, insa o inlocuieste cu apa). Asa ca, atentie ca dupa fierbere, uscarea trebuie sa se faca lent si controlat.
Iar pentru a evita crapaturile, fisurile, este mai important modul de lucru si alegerea lemnului decat fierberea. Cum ziceam, uscarea neuniforma si prea rapida genereaza fisurile. Controland uscarea, eviti aparitia fisurilor.
Si mai is multe care daca le scriem aici umplem pagina. O sa punem o postare si despre asta, dar nu acu.
In rest, ce sa zic, bravo de cana, stiu ca se lucra la ea.
Foarte frumoasa!
RăspundețiȘtergereIn timpul fierberii se adauga o cantitate destul de mare de sare cam cat intra in cana sarea se dizolva si intra impreuna cu apa in golurile intercelulare unde inlocuieste seva, apoi cand scoatem cana de la fiert sarea se cristalizeaza si impiedica eliminarea apei din lemn deci o uscare mai lenta.
RăspundețiȘtergereKat despre originalitatea canilor kuksa, cred ca stiu despre ce fata cu blogul ei vorbesti dar ce a scris ea acolo e luat din alta parte nu e ce crede ea. Si eu la randul meu am cautat informatii in mai multe parti(prea multe nu sunt ca nu vrea nimeni sa isi destainuie secretele si de aia le gasim toti cam pe aceleasi) am reusit sa le pun cap la cap sa le traduc si sa pun aici informatia sa o vada cine e interesat de ea.
Textul ala provine cred de la un mester nordic ( am sa scriu numele lui mai jos) si mie mi se pare cam exagerata faza ei probabil vor sa protejeze mestesugurile lor ca sa aiba numa ei Kuksa "originale" mai spun unii ca o kuksa trebuie sa o primesti sau sa t-io faci singur.
Mauri Pöyliö is a craftsman living in Finnish Lapland, over 100 miles north from the Arctic Circle. He is known of his high quality traditional Lapland knives, kuksas and wooden accessories. Every product is unique and handmade following ancient Lapland traditions. They are delicate looking, but durable just the way they are done for generations in Arctic areas.
Cel mai bun tatament pentru orice "scula" din lemn este utilizarea. Cu cat o cana este mai folosita cu atat mai bine se mentine. Ai vazut ca ei practica "tratamente " cu coniac si cafea. De fapt ei consuma bauturile astea, asa ca tratamentul se efectueaza in mod automat. Altii lasa lapte in cana mai multa vreme (grasimea fina a laptelui impiedica craparea ei. Si mai is si alte metode. Insa fierberea, cum ziceam e valabila la lemnul proaspat recoltat. La cele uscate este cu totul "gratuita". Dar tratamentul ramane valabil si eficient, ... dar insuficient.
RăspundețiȘtergereFata aia nu face cani si traieste pe cu totul alt continent, dar intradevar stie multe despre traditia poporului finlandez , e pasionata si are in familie. Dar cu toate astea nu are dreptate aici. Chiar si in Finlanda sunt mesteri care lucra tot soiul de bube (din multe esente) , nu doar de mesteacan si fac niste kuksa exceptionale. Gasesc aberant ce afirma ea, ca acelea nu sunt niste kuksa adevarate. Mi-ar place sa mearga sa-i zica mesterului in fata treaba asta, sa vad el ce-ar zice.
Traditia era ca se folosea lemnul pe care-l aveau landemana , adica mesteacan cat cuprinde. Insa daca intre timp au dat si de alte esente si le-au cultivat si in tara lor, cu ce scade asta valoarea canilor ? Sunt esente nobile , superioare din toate punctele de vedere mesteacanului, si mesterii stiu asta de aceea le utilizeaza (vezi ca sunt mai scumpe decat cele din "bube" de mesteacan). Binenteles ca majoritare sunt tot cele din mesteacan (ca dinala gasesti din abundenta).
Si treaba ca kuksa tre sa o faci singur se zice ca-i traditie. Dar daca lumea s-ar lua dupa asta, foarte putini oameni in lume ar mai avea kuksa. E normal ca omul sa faca ce stie si poate. Spre exemplu unul stie sa ciopleasca, altul poate stie sa gateasca (e bucatar). Dar poate si bucatarul isi doreste o kuksa chiar daca nu are indemanarea si timpul necesar sa o ciopleasca. Asa ca mere la cioplitor si se targuieste cu el.
Pentru ca ziceai de tratament cu cognac
RăspundețiȘtergere1. Fill the Kuksa about ¼ full with cognac.
2. Swirl the cognac clockwise so that it wets the entire inside, without spilling over the rim.
3. Drink the cognac.
4. Fill the Kuksa again about ¼ full of cognac.
5. This time, swirl the cognac anti-clockwise as before.
6. Drink the cognac.
7. Next, brew some double strength coffee (not instant)
8. Without washing the Kuksa after the cognac, fill it with the strong coffee.
9. Don’t drink the coffee!
10. Leave the coffee in the Kuksa in a safe, warm place for at least 24 hours.
11. Go and have another glass of cognac and relax.
12. 24 hours later (and with a faint hangover from the cognac you drank yesterday) go and find the Kuksa full of cold coffee.
13. Pour the coffee away
14. Rinse the Kuksa with warm water, and dry with kitchen paper.
15. Your Kuksa is now ready for use. The more you use it, the more traditional it becomes.
Care of the Kuksa in use
• Don’t use washing up liquid to clean your Kuksa!
• Just rinse with warm water
• Don’t drink milk from the Kuksa!
• Assuming it is usually used for coffee, it is good to drink at least one good stiff cognac once every month
(de pe un forum de discutii)
Oiiii, :)) , is citite si rascitite.
RăspundețiȘtergereDar nu uita, ca retetele astea s-au dezvoltat pe parcurs (si destul de recent), intai a fost folosirea, apoi au aparut retete.Am vazut cani kuksa cioplite cu mult timp in urma. Nu seamana cu cele ce le gasesti la ei in magazine acum. Nu erau atat de "perfecte". Aveau urme de cioplitura,nu erau perfect rotunde si unele aveau si fisuri si chiar crapaturi. Deci tratamentele astea (mai ales retetele sunt ceva nu de mult aparut.Oricum ar fi ele functioneaza.Si la cafea e vorba de o grasime fina, ce vine din semnitele de cafea. Aceasta patrunde in lemn si protejeaza.
Insa cu toate astea, dincolo de ele (de tratamente), conteaza foarte mult lemnul ales pentru cana si modul in care acesta este cioplit.
Ai vazut ca exista si cani subtiri care nu crapa si cani cu pereti grosi care crapa, ... dar si invers de multe ori. Si aici e un "mic" secret.
Mai important decat grosimea peretilor e uniformitatea lor. Daca au aceeasi grosime peste tot, acestia se vor dilata uniform (cand torni fierbinte) si in felul acesta nu vor apare fisurile.
(gasesc ca aceste comentarii au un rol informativ pentru cei ce doresc sa achizitioneze kuksa , dar si pentru cei ce se apuca sa-si ciopleasca)
Cea mai tare treaba e ca peste 50 % din oameni au votat ca pretul canilor sa fie sub 50 lei :))))... cum de altfel e si normal (fiecare din noi doreste sa achizitioneze orice la pretul cel mai mic posibil, fara sa ne gandim sau ne pese cum se obtine produsul)
RăspundețiȘtergereDe ce nu ai pus si rubrica cadou !!! Sunt sigur ca s-ar fi votat in proportie de 100% :))
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBuna seara tuturor ! si multa voie buna.
RăspundețiȘtergereToate sunt bune si frumoase, dar tooot vorbim de "kucsa", termen din limbile nordice. La noi, in traditia populara s-a folosit din cele mai vechi timpuri, dar i-am zis "cauc".... At fi bine daca i-am invata pe cei mai tineri dintre noi ca si romanii au traditii si cultura si nu trebuie sa-i copiem mereu pe altii. La noi a fost o adevarata civilizatie a lemnului, ale carei urme se mai gasesc in Apuseni, in Moldova, in Bucovina, in Tara Oasului..